Pe batrina Basarabie istoria o aruncat-o des prin foc si sabie

         După încheierea celui de al Doilea Război Mondial, R.S.S.M.  intrase sub supravegherea  directă a Kremlinului. Deja, în mai  1945, a fost instituit un Birou al  P.C.U.S. pentru Moldova, în frun-te cu F.Butov, care conducea prin directive şi indicaţii, realiza controlul structurilor administra-tive din R.S.S.M., informa siste-matic Kremlinul despre starea  lucrurilor din republica recucerită.  Acest Birou a constituit pârghia  principală cu ajutorul căreia se  efectua transplantarea regimului  totalitar bolşevic între prut şi Nistru. Dar nu numai atât: oamenii  din conducerea republicii erau numiţi de Moscova. La 1 ianuarie 1947, de exemplu, Kremlinul a  selectat şi a confirmat în posturi  1.682 de persoane, dintre aces-tea, doar 4,9% erau moldoveni. În primii ani postbelici, P.C. din Moldova şi-a extins structurile, a instituit şi a întărit organizaţia comunistă de tineret, a creat  sindicate sovietice, a dezvoltat  presa periodică. În 1947 au avut loc „alegeri” în organul suprem al  puterii de stat – Sovietul Suprem al R.S.S.M.

   În domeniul economic, admi-nistraţia bolşevică a R.S.S.M.  a impus planuri de dezvoltare, subordonate Gosplanului-instituţiei de planificare a U.R.S.S. În martie 1946, conducerea  U.R.S.S. a aprobat „Legea cu privire la planul cincinal de restabilire şi dezvoltare a economiei  naţionale a Uniunii Sovietice în perioada 1946–1950”, pe baza  căreia, în iulie acelaşi an, organul  suprem al R.S.S.M. a aprobat „Legea cu privire la restabilirea şi  dezvoltarea economiei naţionale  a R.S.S.M. în anii 1946–1950”. Astfel, economia R.S.S.M. se  va încadra în planurile centralizate de dezvoltare a economiei  U.R.S.S. până la dispariţia acesteia, în 1991.

                                           1946.Expropriere NKVD-ista

     La 26 iulie 1946, conducerea U.R.S.S. a adoptat decizia „Cu privire la planul anual al livrărilor obligatorii din recolta anului 1946 pentru R.S.S. Moldovenească”, semnată de I. Stalin şi A. Jdanov. Conform acestui  plan, ţăranii moldoveni trebuiau  să livreze statului 116.000 tone de cereale. Cei care au elaborat  planul nu au ţinut cont de situaţia deosebit de gravă în care se găsea R.S.S.M.: deficitul de forţă de muncă la sate, cauzat de pierderile umane din Războiul al Doilea Mondial, rechiziţionările făcute în anii 1944–1945 pentru  necesităţile frontului, distrugerile pricinuite de beligeranţi, seceta  ce s-a abătut în vara anului 1946. În ciuda acestor realităţi obiective, hotărârea Kremlinului obliga conducerea R.S.S.M. să îndeplinească exact planul de livrări obligatorii. Responsabili pentru  executarea întocmai a directivelor  Moscovei au fost N. Coval, preşedinte al Consiliului de Miniştri al R.S.S.M., N. Salagor, secretar  al C.C. al P.C. (b) din Moldova, şi A. Sîci, împuternicitul Kremlinului  pentru colectarea cerealelor. ei au organizat şi au colectat cu mână de fier cerealele şi celelalte produse alimentare, provocând o foamete nemaiîntâlnită pe aceste meleaguri, în urma căreia au murit 62.786 de oameni în 1946 şi 153.622 în anul 1947; în plus, mii de oameni au fost bolnavi de distrofie şi subnutriţie. Supra -vieţuitorii foametei îşi amintesc  cu groază acea politică de rechiziţionare a produselor alimentare şi nepăsarea autorităţilor faţă de oameni.

   În Raportul analitic al Comisiei  pentru studierea şi aprecierea  regimului comunist totalitar din Republica Moldova, instituită prin Decretul preşedintelui interimar  al Republicii Moldova, la 14 ianuarie 2010, referitor la Foametea din R.S.S.M. se menţionează: „Concluziile Comisiei atestă că foametea cumplită din anii 1946–1947 nu a fost o consecinţă nemijlocită a secetei, ci a politicii economice şi sociale a regimului  totalitar comunist faţă de popu-laţia din R.S.S. Moldovenească, a sistemului sovietic de acces la produsele alimentare. Conform datelor statistice acumulate de Comisie, în urma foametei au decedat peste 200.000 de oameni. Vina pentru decesele în masă din cauza foametei revine atât lui I. Stalin şi conducerii sovietice de la Kremlin, cât şi Biroului C.C. al P.C.(b) din toată Uniunea pentru R.S.S. Moldovenească, preşedin-te V. Ivanov, Comitetului Central al P.C.(b) din Moldova, în frunte cu prim-secretarul N. Salagor, Consiliului de Miniştri al R.S.S.M., in frunte cu preşedintele acestuia, N. Coval, împuternicitului Consiliului de Miniştri al U.R.S.S. pentru colectările de cereale în R.S.S.M., A. Sîci, altor responsabili din structurile de partid şi administrative, care au decis destinul oamenilor simpli. Anume vârfurile partidului Comunist se fac vinovate de rechiziţionarea inumană a ultimelor produse agricole, rămase prin podurile caselor, lăsând familii înfometate, fără o fărâmă de pâine pe masă, ceea ce a constituit cauza principală a îmbolnăvirilor şi deceselor în masă. prin politica promovată în anii 1946–1947, ca şi în anii următori, autorităţile sovietice ignorau cu desăvârşire viaţa şi dreptul la viaţă al omului, normele morale fundamentale, obligatorii pentru instituţiile unui stat. Foametea din R.S.S.M. a fost un fenomen provocat prin politica regimului comunist, a fost o crimă monstruoasă de care acesta se face direct vinovat. pentru această crimă, comisă premeditat împotriva populaţiei paşnice, a copiilor şi bătrânilor, a oamenilor în plină vârstă, de toate etniile şi confesiunile, regimul totalitar comunist trebuie condamnat moral, politic şi juridic”. Politica promovată de Moscova a fost identică cu cea din vremea Holodomorului, din Ucraina anilor ’30.

  Pentru a supravieţui, ţăranii basa-rabeni au fost nevoiţi să accepte colectivizarea pământului ce-l aveau în folosinţă, şi a inventaru-lui agricol. Dar şi în condiţiile în care ţărănimea basarabeană, sub presiunea forţei, a fost obligată să se înscrie în cooperativele agricole, regimul comunist a aplicat politica acceptării selective a celor ce intrau în colhozuri.