Prigonirea evreilor din Basarabia şi Bucovina- o gravă eroare a umanităţii
Ce inseamna holocaust?
Holocaustul ( holo-întreg ; caustos-ars,gr.)
reprezenta iniţial un ritual religios prin care o ofrandă
adusă zeilor era arsă în întregime. În zilele noastre cuvântul face legătură
mai ales cu exterminarea aproape în totalitate a evreilor din Europa de către
Germania nazistă.
În
secolul XIX evreimea din Europa devenea din ce în ce mai emancipată şi, în
majoritatea ţărilor, ajunsese să aibă o situaţie egală cu restul populaţiei.
Totuşi, din când în când evreii erau defăimaţi şi hărţuiţi de grupări
antisemite care-i considerau o „rasă” străină, ce nu putea fi asimilată în
interiorul culturii europene; însă acestea nu au iniţiat niciodată cu adevărat
o campanie antisemită coerentă.
Persecutarea şi nimicirea evreilor în România
şi Transnistria în 1940-1944
Nimicirea evreilor în România s-a
deosebit esenţial de holocaustul din alte teritorii. Această ţară, aliată cu
Germania hitleristă și condusă de dictatorul Antonescu, a lăsat neatinşi evreii
de naţionalitate română din ţinut (Vechiul Regat), dar a exilat şi a omorât
fără milă evreii din teritoriile noi ale ţării, Bucovina şi Basarabia. De aici
a apărut legenda precum că nu ar fi existat niciun fel de genocid pe pământ
românesc.
Deportările
În toată Europa deportările au generat foarte
multe probleme politice şi administrative. Numai în Germania s-au purtat
discuţii intense despre Mischlinge, care
până la urmă au fost scutiţi. În ţările aliate cu Germania, cum ar fi Slovacia
şi Croaţia, s-au dus negocieri diplomatice pentru a se putea ajunge la
deportări. Guvernul Vichy din Franţa, care îşi extinsese deja legile
antisemite, a început să închidă evrei înainte de primirea unei cereri în
această direcţie din partea Germaniei. Guvernul fascist italian a refuzat să
coopereze cu Germania nazistă până la ocuparea de către forţele militare ale
acesteia în septembrie 1943, iar guvernul ungar a refuzat de asemenea predarea
evreilor până la pătrunderea trupelor germane în martie 1944. Deşi guvernul
român s-a făcut vinovat de câteva masacre ale evreilor în URSS, România a
refuzat de asemenea predarea evreilor către germani. Mii de evrei din Danemarca
s-au salvat de la moarte prin fuga cu ajutorul unor bărci mici în Suedia, ţară
neutră.
De oriunde era
posibil se adunau bunurile deportaţilor. În Germania, conturile din bănci şi
apartamentele acestora erau confiscate, iar din Franţa, Belgia şi Olanda era
adusă mobilă pentru a fi distribuită persoanelor care fuseseră afectate de
bombardamente.
Transportarea
victimelor către lagăre se făcea în general cu trenul, poliţia
trebuind să plătească căilor ferate germane câte un bilet de pasager la clasa a
treia pentru fiecare deportat. Când într-un tren se încărcau 1000 de persoane,
era permisă achitarea unei taxe de grup la jumătatea tarifului normal.
Trenurile, alcătuite din vagoane de marfă, se deplasau încet cu un orar special
către destinaţia lor. Adesea cei bolnavi şi bătrâni mureau pe drum.
În anul 1941 au
fost înfiinţate ghetouri şi lagăre de muncă în peste 150 de localităţi, printre
altele în Movilău, Şarhorod, Kopaigorod, Obladovka, Berşad. Din octombrie 1941
până în august 1942 au fost deportaţi aici 150.000 de evrei din nordul României
(Bucovina, Moldova de Nord şi Basarabia). Doar circa o treime a supravieţuit
anului 1943.
Platesti bilet pentru a calatori cu trenurile mortii
Lumea
copiilor evrei nu diferea în perioada de dinainte de război de cea a
copiilor români şi reperele esenţiale erau aceleaşi: familia, casa, cartierul
copilăriei, prietenii de joacă şi, nu în ultimul rând, şcoala. Copiii evrei
mergeau la şcolile de stat, vorbeau şi învăţau în română. Şcolile evreieşti
private urmau planurile şcolare de stat, suplimentar predându-se istoria
evreilor şi ebraica. Cartierele în care locuiau copiii erau cosmopolite,
camarazii lor de joacă fiind foarte des de origine etnică diferită. Copiii nu
au nimerit primii în vizorul persecuţiei rasiale din partea autorităţilor, dar
ei au împărtășit soarta familiilor lor. Ostilitatea antievreiască era
perceptibilă în şcoli. Se întâmplau cazuri în care învăţătorii şi colegii de
şcoală intimidau elevii evrei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu